bărbănoc, -oace, -ci, (bărbânoc), s.n.m. Plantă ierboasă, perenă, cățărătoare, cu flori albastre sau violete; saschiu (Vinca minor): „Fântână cu bărbânoc, / Mi-o făcut codru soroc”. ■ (top.) Bărbânoc, fânațe în Băiuț și Strâmbu-Băiuț. – Din ucr. bervinok (DLRM, DEX); de la prototipul sl. *barvinokŭ, cf. ucr., rus. barvinok (DER).