BĂRBĂTESC, -EASCĂ, bărbătești, adj. 1. De bărbat, caracteristic bărbaților. Cămașă bărbătească. ▭ [Era] un inel bărbătesc, gravat cu inițialele I, S. DUMITRIU, F. 94. Parte bărbătească v. parte. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, viril. Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Am de împlinit, pentru întîiași dată în viață, o adevărată datorie bărbătească; voi s-o împlinesc bine. D. ZAMFIRESCU, R. 59. Fața lui tînără și bărbătească insufla încredere. NEGRUZZI, S. I 30. ♦ Fig. Curajos, voinic. Îți cheamă ș-un cine, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc. ALECSANDRI, P. P. 2.