BĂRDĂHAN, BURDUHAN (pl. -ane) sn. 1 🐒 Stomacul mamiferelor: nu este mai bine lupule să ai în toate zilele cu ce să-ți umpli bărdăhanul, și fără să muncești (ISP.) ¶ 2 🐒 Spec. Una din despărțiturile stomacului rumegătoarelor (🖼 378) ¶ 3 iron. Stomacul omului lacom, nesățios ¶ 4 Pîntecele, burta mamiferelor: lupul... îl apucă (pe armăsariu) și îndată bărdăhanul spărgîndu-i, mațile la pămînt îl vărsa (CANT.) ¶ 5 iron. Pîntece (al omului): Mă bătea c'un băț de corn Peste bărdăhanul gol (MAR.) ¶ 6 Pr. anal. Partea cea mai umflată la oală, pîntecele oalei ¶ 7 Pielea care învelește stomacul și mațele vitelor, întrebuințată înainte vreme la ferestrele țăranilor, în locul geamurilor de sticlă: a spart o fereastră de bărdăhan (CRG.) [burduf].