Definiția cu ID-ul 416900:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
băsău (-uri), s. n. – Răzbunare, dorință de răzbunare, ură. Mag. bosszú (Cihac, II, 480; DAR). Cuvînt înv., ca și der. băsăos, adj. (răzbunător).