băteală s.f. 1 (țes.) Totalitatea firelor care se introduc transversal, cu ajutorul suveicii, prin rostul firelor de la urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură, bătaie.** (reg.) Vatale. ♦ (reg.) Ansamblul brațelor spetezelor la războiul de țesut. 2 (reg.) Titirez la moară. 3 Expr. (pop.) A sta băteală (pe capul) cuiva = a sta de capul cuiva să... • pl. -eli. /bate + -eală.