BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la pămînt, mai rar la materii sfărîmicioase, prăfoase sau afinate) A bate bine, a presa, a îndesa. V. bătători. Prin fundul pustietății cărarea arăta că o ființă bătucise Loc de umblet. SADOVEANU, F. J. 372. ◊ Refl. (Despre fructe) A se vătăma, a se lovi, a se înmuia.