Definiția cu ID-ul 1262797:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătătu s.f. 1 Teren bătătorit (în fața casei). ♦ Ext. (pop.) Curte (la casele țărănești). 2 Îngroșare a pielii pe degete, pe tălpi sau în palme. ◊ Expr. A călca pe cineva pe bătătură (sau pe bătături) = a atinge pe cineva unde îl doare mai tare; a supăra (foarte tare) pe cineva. 3 (țes.) Băteală, bătaie. Surtucul lui... era mai mult urzeală decît bătătură (EMIN.). 4 (pop.) Bătaie (în ușă, în fereastră etc.). 5 (pop.) Adiere. Bătătura vîntului. • pl. -i. /lat. battĭtura, -ae.