BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ Refl. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșica vb. I.