CĂTRĂNI (-ănesc) I. vb. tr. 1 A unge cu catran: caută nouă piei de bivol, să le cătrănești și să le așezi bine pe mine (ISP.) ¶ 2 Ⓕ A învenina, a amărî: mînca-l-ar focu, că ne-a cătrănit sufletul (D.-ZAMF.) ¶ 3 Ⓕ A înfuria, a întărîta grozav. II. vb. refl. 1 A se face negru ca catranul ¶ 2 Ⓕ A se întărîta peste măsură, a se face foc și pară de mînie: se cătrăni de mînie cînd văzu necuviincioasa purtare a haiducului (ISP.).