CALEMGIU, calemgii, s. m. (Învechit și arhaizant) Funcționar de cancelarie; copist, pisar. Acum Nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici de cînd e calemgiu la Visterie. CAMIL PETRESCU, O. 186. Calemgiii... purtau ișlic mic. GHICA, S. 500. Palatul era plin de boieri și de calemgii de tot felul. FILIMON, C. 57.