CALFĂ, calfe, s. f. (În orînduirea feudală și în mica producție meșteșugărească din orînduirea capitalistă) Lucrător care primește o calificare într-o meserie sau în comerț după terminarea perioadei de ucenicie și care, în timpul breslelor, era obligat să lucreze încă un anumit timp la patronul său pentru o leafă mică. [Negustorii] trimiseră vorbă... calfelor să înhame caii. GALACTION, O. I 265. Acum ești calfă, ai scăpat de ucenicie. ISPIRESCU, L. 370. O calfă de dulgher stîngaci ciopîrțește bîrna care ieșise mîndră din pădurile unde... ea a crescut în largul ei. ODOBESCU, S. III 166. Sînt tînăr cu educație... calfă de spițer. ALECSANDRI, T. 1159.