Definiția cu ID-ul 428550:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caliciu (calicii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.