CALIFICAT, -Ă, calificați, -te, adj. 1. Care are o calificare specială, care a dobîndit știința și experiența necesară pentru îndeplinirea cu succes a unei munci într-o specialitate. Cadrele calificate reprezintă fondul de aur al economiei noastre – un fond care trebuie gospodărit cu grijă, cu mult spirit de răspundere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2681. ◊ Muncitor calificat = muncitor care a dobîndit o pregătire de producție (recunoscută oficial) în cadrul unei anumite specialități. Electrificarea țării va cere un mare număr de muncitori calificați, tehnicieni și ingineri. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 501. Muncă calificată = muncă pentru a cărei îndeplinire se cere o pregătire specială. Normele învechite duc la nivelarea, la ștergerea diferenței dintre munca calificată și necalificată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2598. Echipă calificată = echipă care și-a cîștigat dreptul de a lua parte la o anumită competiție sportivă. 2. (Jur., în expr.) Furt calificat = furt săvîrșit în condiții speciale, prevăzute precis de codul penal (de pildă în timpul nopții, într-o casă locuită, prin efracție etc.). Furtul calificat se pedepsește mai aspru decît furtul simplu.