*calitáte f. (lat. quálitas, -átis, d. qualis, care, ce fel). Natură, esență a unuĭ lucru, ca bunătatea, albeața, rătunzimea ș. a. Talent, dispozițiune fericită: acest copil are calitățĭ. Nobleță: om de calitate. Titlu: a lua calitatea de prezident. În calitate de, ca, cu titlu de: în calitate de părinte. V. călitură.