calm¹, ~ă [At: CARAGIALE, M. 325 / Pl: ~i, ~e / E: fr calme] 1 a (D. natură) Care se află în stare de liniște deplină Si: liniștit. 2 sn (Îs) ~ ecuatorial Zonă îngustă, de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. 3 sn (Îs) ~ tropical Zonă aflată între zona alizeelor și zona vânturilor dominante de vest. 4 sn (Îs) ~ plat Stare a mării în care aceasta nu are ondulații. 5 a (D. procese) Care se desfășoară liniștit. 6-8 a (D. oameni, d. manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește Si: cumpănit, liniștit, stăpânit. 9 a (Pex) Imperturbabil. 10 sn Stare de liniște deplină a atmosferei. 11-12 sn Stăpânire de sine în acțiune, în vorbire Si: sânge rece, tact. 13 sn Pace sufletească.