CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Despre monede) Fals, falsificat, rău, fără valoare. Serdarul... învinuit... de batere de bani calpi, pierise pentru totdeauna. M. I. CARAGIALE, C. 50. (În comparații) Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă. EMINESCU, O. 1150. ◊ Fig. Și veselia noastră de multe ori e calpă. VLAHUȚĂ, la TDRG. Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! EMINESCU, I 35. ◊ (Adverbial) Versul se trăgănea și suna calp. MACEDONSKI, O. III 115.