calpác n., pl. e (turc. bg. sîrb. kalpak, ngr. kalpáki, rus. kalpák, kolpák, căcĭulă [fr. kolback], rudă cu klobúk, glugă; ung. kalpag, căcĭulă, kalap, pălărie [Bern. I,474]. V. clăbăț, clop). Vechĭ. Căcĭulă de samur și catifea verde pe care sultanu o dăruĭa hanuluĭ Crimeiĭ. Căcĭula de berbec pe care o purta domnu și boĭeriĭ ceĭ marĭ. Azĭ. Căcĭulă orĭ și pălărie ridiculă.