CALPAC, calpace, s. n. (Învechit) Căciulă mare de piele neagră, de formă sferică sau cilindrică, tivită cu blană fină, pe care o purtau odinioară domnii și boierii cei mari, mai tîrziu și negustorii străini. V. ișlic. Mihai purta pe cap un calpac unguresc, împodobit cu o egretă neagră de pene de erodiu. BĂLCESCU, O. II 250. Calpacele și șlicele îngreuia capul. RUSSO, S. 17. ♦ Căciulă ostășească, cilindrică, de stofă, împodobită cu blană. Cînd... a întors capul, i s-a arătat un bărbat voinic cu dulamă, cu calpac căzăcesc și cizme de lac. SADOVEANU, P. M. 182. – Variantă: colbac^[1] (DUMITRIU, B. F. 127) s. n.