canelură sf [At: MON. IST. I, 110 / Pl: ~ri, (înv) ~ re / E: fr canelure] 1-2 Șanț îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc. 3 Șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese Si: nut. 4 Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore.