Definiția cu ID-ul 949317:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cantarig, cantarige, s.n. – (reg.; înv.) 1. Cumpăna de la fântână: „…în capătul satului a dat de o fântână cu cantarig” (Bilțiu, 1999: 284; Oarța de Sus). 2. Cârligul de la fântână (Memoria, 2004). – Var. al lui hantarig (< magh. hankalék, hankalik, MDA).