cap s. n. (arg. sport.) ♦ 1. ◊ „Umor macabru (și, firește, involuntar) la Radio, miercuri după amiază, în cadrul transmisiei unei partide de fotbal: capul lui Adam – zicea emoționat crainicul – a luat o traiectorie ciudată [...] (pentru persoanele mai sensibile: «cap» în argoul fotbalistic înseamnă lovirea mingii cu capul de un jucător).” Cont. 21 V 74 p. 11. ♦ 2. în cap (compas) „direcție, orientare”. ◊ „Vasul «Allegro» va lua cap compas – Nilul.” R.l. 14 VIII 93 p. 9 (lat. caput; cf. fr. cap „direcție”; DMC 1966; DEX – alte sensuri)