CAR², ❍CARIU sm. 1 🐙 Larva ori-cării insecte care trăește în lemn și-l roade: dă-le focului de icoane! d’abia prăsesc cari și păduchi de lemn CAR. ¶ 2 Insectă coleopteră care trăește în lemn în spec. în mobile vechi pe care le rod făcînd niște găuri rotunde (Anobium pertinax) (🖼 882) răscolești ... cărți bisericești cu scoarțele roase și găurite de cari VLAH.; crăpa de cindă și rodea în nurori cum roade cariul în lemn CRG. ¶ CAR-DE-PĂDURE, ~-MARE sau ~ -DE-SCOARȚĂ, altă insectă coleopteră care se găsește în spec. în lemnul de brad pe care-l găurește formînd un fel de galerii (Bostiychus typographus) (🖼 883) [lat. vulg. carius = clas. caries].