Definiția cu ID-ul 428872:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caragroș (-și), s. m. – Veche monedă turcească, ce a circulat în sec. XVIII și XIX. Valora 3 piaștri și 13 parale în 1800. Tc. kara guruș (Șeineanu, II, 89), cf. ngr. ϰαραγρόσι, mag. karagros.