CARTUȘIERĂ, cartușiere, s. f. Cutie de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele. Păși cu băgare de seamă... printre saci de merinde și ranițe, printre puști și centuri cu cartușiere. CAMILAR, N. I 17. În corpul de gardă soldații stau drepți, încinși, cu baioneta și cartușiera, la marginea paturilor late. SADOVEANU, O. VI 283. Pronunțat: -și-e-.