Definiția cu ID-ul 953796:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

casă, case, căși, s.f. – 1. Locuință: „Casele tradiționale maramureșene erau întotdeauna netencuite în exterior și, în multe cazuri, nici în interior. De remarcat că tipurile de case arhaice au avut prispă fără stâlpi. Prispa cu stâlpi s-a generalizat aici în sec. al XVIII-lea, modificând întreaga înfățișare a casei. De asemenea, tipul cel mai răspândit a fost cel cu două și trei încăperi (camera de locuit și tinda sau camera de locuit, tinda și cămara). Din sec. al XIX-lea se răspândește casa căreia i se adaugă o încăpere în locul cămării (casa curată)” (Memoria, 2004-bis: 1.249). O descriere a caselor tradiționale maramureșene de la începutul secolului XX: „Toate casele sunt făcute din bârne de lemn, solid încheiate între ele la cele patru cornuri ale lor. De fapt, casa e o încheiere de bârne care, pusă pe roate, devine transportabilă. Podeaua ei se găsește la o înălțime de 0,50 m până la un metru deasupra pământului (...). De obicei, casele sunt formate dintr-un simplu antreu mai încăpător din care dai într-o cameră mai mare. Toate sunt joase, în interior podeaua de grinzi fiind unsă cu pământ lutos amestecat cu bălegar; au ferestre mici, absolut neîndestulătoare pentru o bună și completă aerisire. Pe dinăuntru ele sunt văruite, iar pe dinafară sunt lăsate fără nicio tencuilă, pentru ca bârnele să nu putrezească repede. Acoperișul lor e din șindrilă. În interior: un pat așezat într-un colț, făcut din scânduri și umplut cu paie sau fân; apoi laițele, cuptoriul, rudele; iar pe pereți vezi sumedenie de farfurii” (Papahagi, 1925: 84). ♦ Casă bătrână = casa părintească. 2. Cameră: „Du-te în ceie casă” = în cealaltă încăpere (Dăncuș, 2010). 3. Gospodărie. 4. Casa Satului = primărie; cănțălărie (ALR, 1961: 901). – Lat. casa „colibă, bordei” (DLRM, Pușcariu, CDDE, MDA).