categoric, ~ă [At: GHICA, S. 376 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr categorique, lat catégoricus] 1-4 a, av (Care este) fără (condiții sau) alternative Si: hotărât, necondiționat, precis, (înv) categoricesc (2), categoricește. 5 a (Log; d. judecată) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. 6-7 a (Log; îs) Judecată ~ă Judecată care (afirmă sau) neagă o relație sigură, necondiționată, între subiect și o însușire a sa. 8-9 a, av (Pex) Clar.