CATEGORIC, -Ă, categorici, -e, adj. Precis, fără echivoc, fără condiții sau alternative, hotărît; Tranșant, necondiționat. Ca și cum ar fi un revers al Ceahlăului, o categorică replică uriașei lui înălțimi... o vale acută, un fund de ocean din care s-au retras apele, se cască numaidecît. BOGZA, C. O. 21. Agricultura cere experiență, și experiența e categorică în privința asta. REBREANU, R. I 124. Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată între un obiect și o însușire a sa. «Arderea este un proces chimic» este o judecată categorică. ◊ (Adverbial) Le-a declarat categoric că... rupe cu toată familia orice relație. REBREANU, R. I 29.