CATIFELAT, -Ă, catifelați, -te, adj. Care are înfățișarea, finețea sau moliciunea plăcută la pipăit a catifelei. Era palid de tot și avea ochii frumoși, negri, catifelați, mari. DUMITRIU, V. L. 18. Doi ochi mari, melancolici, peste care se lasă din cînd în cînd... pleoapele cu gene lungi, catifelate. SADOVEANU, P. S. 175. Ne-am oprit sub crengile unui vișin încărcat de flori catifelate. SAHIA, N. 61. ♦ Fig. (Despre sunete sau voce) Plăcut, cald, mîngîietor.