CAZON, -Ă, cazoni, -e, adj. 1. (Ieșit din uz) De (la) cazarmă, propriu cazărmii, milităresc. Spinările îmbrăcate în postav cazon, cenușiu, se adunară. DUMITRIU, B. F. Un necunoscut, mărunt, cu vestmintele jumătate ostășești și cu spinarea încovoiată, sub apăsarea unui uriaș sac cazon. C. PETRESCU, S. 208. Se vedea... doar minerul și ciucurele galben-, cazon [al baionetei]. SAHIA, N. 69. 2. (Peiorativ, cu referire la armata din trecut; despre oameni și manifestările lor). Aspru, rigid, lipsit de suplețe. Ce rost a mai avut toată educația cazonă pentru mine? CAMILAR, N. I 152. Ce naiba, moșule, te știam că poți cîteodată să fii și mai puțin cazon. HOGAȘ, H. 94.