Definiția cu ID-ul 432174:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
celed (-zi), s. m. – (Trans.) Băiat, flăcău, servitor. – Var. ciled. Mag. cseléd (Cihac, II, 488). – Der. celednic, s. m. (argat; servitor, ucenic), din rut. čelednik (Tiktin; Brüske, JB, XVI, 18); celednică, s. f. (servitoare; țiitoare).