CENTURĂ, centuri, s. f. 1. Curea lată de piele (sau, mai rar, de pînză) cu care se încing militarii peste mijloc și de care agață sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pînă la centură = de la umeri pînă la talie. Gol pînă la centură. ♦ Centură de gimnastică = cingătoare lată, folosită pentru a susține corpul la unele exerciții de gimnastică. Centură ortopedică = dispozitiv folosit în unele afecțiuni ale sistemului osos, pentru menținerea corpului în poziție corectă. Centură de salvare = dispozitiv fixat în jurul taliei, care servește la menținerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare, v. colac. 2. (În expr.) Cale ferată de centură = cale ferată care înconjură un oraș. (Mil.) Centură de forturi = zonă fortificată în jurul unei așezări care prezintă interes strategic.