cep, cepuri, s.n – 1. (pl.) Bucăți de lemn așezate de-a curmezișul între grindei și obezi, de o parte și de alta a roții de moară. 2. Partea superioară a stâlpilor de la porțile maramureșene cu ajutorul cărora se fixează, prin cuie de lemn, stâlpii de fruntar. 3. Dop; (a)stupuș. – Lat. cippus „trunchi” (Scriban, Șăineanu, MDA).