cerca, cerc, v.i. (înv.) 1. A încerca. 2. A cerceta, a iscodi: „...și au cercat mările, și nicăire nu s-au aflatu slobodă” (Bârlea, 1909: 121). 3. A supune la încercări grele. 4. A căuta: „...Să cerce pă Dumnedzău. / Șî-l cercară, / Șî-l aflară / În iezăl de boi născând” (Papahagi, 1925: 233). – Lat. circare „a ocoli” (CDDE, DA, MDA), cf. it. cercare „a căuta”.