CERCEVEA, cercevele, s. f. Cadru de lemn (mai rar de metal) în care e fixat geamul la o fereastră (v. pervaz) sau la o ușă (v. ușor); lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sînt montate geamurile. Au sunat cercevelele ferestrelor ca zguduite de o mînă nevăzută. SADOVEANU, N. F. 10. Cineva bătuse de două ori foarte deslușit în cercevea: tac! tac! SADOVEANU, M. 170. Scoate o scară de mătase, o aruncă pe fereastră și leagă capătul de cercevea. NEGRUZZI, S. III 183. – Pl. și: cerceveli (EMINESCU, N. 38). – Variante: gergevea (DELAVRANCEA, T. 21), giurgiuvea (BOGZA, A. Î. 464) s. f.