cercuit², ~ă a [At: GORUN, F. 103 / P: ~cu-it / Pl: ~iți, ~e / E: cercui] 1-2 (D. butoaie) Prins în cercuri Si: încercuit² (1-2). 3 (D. butucul roții) întărit cu cercuri Si: încercuit² (3). 4 (D. pereții casei de lemn) Întărit cu nuiele, pentru a susține tencuiala. 5 (D. vie) Legat de araci. 6 Arcuit². 7 (Fig) Îngrădit². 8 (Fig) Mărginit². 9 (Fig) Ocolit². 10 (Fig) Înconjurat². 11 (Fig) Asediat².