cerdac sn [At: COD. VOR. 17 / V: cear~, cior~ / Pl: ~ace și ~uri / E: tc çardak, bg чердак] 1 Prispă cu balustradă pe una sau pe toate laturile unei case. 2 (Înv) Încăpere mică, din lemn, ieșind afară din zid sau deasupra casei Cf foișor, comarnic. 3 Platformă acoperită, cu balustradă, ieșind în afară din fațada unei clădiri, la nivelul pardoselii, uneori închisă cu obloane sau cu geamlâc, așezată, de regulă, deasupra gârliciului pivniței și comunicând cu interiorul prin una sau mai multe uși, servind, uneori, de vestibul sau de salon Si: balcon, foișor, pridvor, țârnaț, (înv) slomn, verandă. 4 (Pes) Proră a lotcii. 5 Clădire izolată într-o curte, grădină, vie sau pădure, constând, de obicei, dintr-o singură încăpere, așezată pe o terasă sau pe stâlpi înalți, de unde se poate vedea în depărtare, servind, adesea, de post de observație Si: chioșc, cort, foișor, pavilion. 6-7 Construcție făcută deasupra (unei cruci sau a) unei fântâni spre a o proteja de intemperii.