CERERE. Subst. Cerere, cerință, solicitare; petiționare; petiție, rugare (înv. și reg.), jalbă (pop.). Dorință, deziderat, doleanță; rugă, rugare (pop.), rugăminte, rugăciune (rar), implorare, suplică (înv.), plînsoare (înv. și reg.), cerșit, cerut, cerșetorie, cerșetorit (rar). Pretenție, revendicare, revendicație, exigență. Plîngere, reclamație, reclamare (înv.); somație, ultimatum. Solicitant, petiționar, solicitator, suplicant (înv.), pretendent, postulant (rar). Reclamant. Adj. Revendicativ; doritor. Vb. A cere, a solicita, a revendica, a reclama, a pretinde; a ruga, a implora; a face rugăciuni (înv.), a suplica (înv.), a cerși, a cerșetori, a cere de pomană. A petiționa (rar), a face o cerere, a înainta o cerere (petiție), a depune o plîngere, a umbla (a merge, a veni) cu jalba în proțap (fam.), a umbla tot timpul cu căciula în mîini, a bate la toate ușile, a roade pragurile. Adv. La cerere. V. dorință, lamentare.