Definiția cu ID-ul 906160:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CERTARE, certări, s. f. (Neobișnuit) Acțiunea de a (se) certa; mustrare, dojenire; ceartă, sfadă, gîlceavă. In cugetul lui începeau să crească grija și certarea de sine. GALACTION, O. I 181. Aș suferi și cele mai mari certări și mustrări a oamenilor. DRĂGHICI, R. 80.