CHESTIUNE, chestiuni, s. f. (Și în forma chestie) Problemă de importanță teoretică sau practică, care face obiectul unor preocupări, unor cercetări, unor discuții. Desconsiderarea chestiunilor mărunte împiedică întocmirea metodică a unui plan just de muncă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 35. Înțelege, măi tovarășe, că asta nu-i numai chestiunea lui Anton... E chestiunea noastră a tuturor și într-o zi va trebui să răspundem că l-am lăsat să se zbată singur. DAVIDOGLU, M. 54. Nu se mai poate spune nimica nou în această chestie. IONESCU-RION, C. 30. Să aprofundăm puțin chestia și să vedem cum stau lucrurile. GHEREA, ST. CR. II 22 Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este, fără îndoială, chestia de a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. Chestie (sau chestiune) de încredere = împrejurare în care cel care acționează se bucură de deplină încredere. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana în (sau din) chestiune (sau chestie) = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Întrebare (pusă de examinatori elevilor). La examenul de geografie s-au dat două chestiuni. 2. (Familiar) Întîmplare, lucru de orice fel. Așteaptă puțintel, Iliuță... să spun și tătucăi chestia. SADOVEANU, N. F. 39. – Pronunțat: -ti-u-. – Variante: chestie, (învechit) cvestie (RUSSO, S. 114.), (învechit) cestiune (MACEDONSKI, O.III 82, CARAGIALE, O. VII 512, GHICA, A. 650) s. f.