Definiția cu ID-ul 906415:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHESTIUNE, chestiuni, s. f. (Și în forma chestie) Problemă de importanță teoretică sau practică, care face obiectul unor preocupări, unor cercetări, unor discuții. Desconsiderarea chestiunilor mărunte împiedică întocmirea metodică a unui plan just de muncă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 35. Înțelege, măi tovarășe, că asta nu-i numai chestiunea lui Anton... E chestiunea noastră a tuturor și într-o zi va trebui să răspundem că l-am lăsat să se zbată singur. DAVIDOGLU, M. 54. Nu se mai poate spune nimica nou în această chestie. IONESCU-RION, C. 30. Să aprofundăm puțin chestia și să vedem cum stau lucrurile. GHEREA, ST. CR. II 22 Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este, fără îndoială, chestia de a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. Chestie (sau chestiune) de încredere = împrejurare în care cel care acționează se bucură de deplină încredere. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana în (sau din) chestiune (sau chestie) = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Întrebare (pusă de examinatori elevilor). La examenul de geografie s-au dat două chestiuni. 2. (Familiar) Întîmplare, lucru de orice fel. Așteaptă puțintel, Iliuță... să spun și tătucăi chestia. SADOVEANU, N. F. 39. – Pronunțat: -ti-u-. – Variante: chestie, (învechit) cvestie (RUSSO, S. 114.), (învechit) cestiune (MACEDONSKI, O.III 82, CARAGIALE, O. VII 512, GHICA, A. 650) s. f.