chetoare, chetori, (cheotoare), s.f. (reg.) 1. Încheietura de la colțul caselor de lemn. 2. Butonieră: „La cămeși, la ketori, / Scrisă-s sfinte sărbători” (Papahagi, 1925: 231). ■ Atestat cu acest sens și în Maram. din dreapta Tisei. 3. Articulația piciorului. (Sec. XVI). – Din încheietoare (Scriban); der. din *cheiat = încheiat (Șăineanu); lat. *clautoria (DEX, MDA).