chichiță sf [At: BIBLIA (1688), 323 / V: ~iți~ / Pl: ~țe / E: chichie³ + -iță] 1 (Înv) Ladă, cutie de lemn pentru păstrarea banilor sau a obiectelor de valoare Si: cutioară, cutiuță. 2 (Spc) Lădiță de sub capra unei trăsuri. 3 Lada luntrei. 4 Sertarul mesei. 5 Vas în care se duc bucatele la câmp. 6 Raclă. 7 Despărțitură mică (de obicei cu capac), în formă de cutie, în partea de sus a unei lăzi, în care se păstrează mărunțișuri sau obiecte de valoare. 8 (Fig; lpl) Taină. 9 (Fig; lpl) Subtilități. 10 Șmecherie. 11 (Fig) Vicleșug. 12 (Fig) Pretext. 13 (Fig) Prilej. 14 (Fig) Nod în papură. 15 Cârciob. 16 Clenci. 17 (Pfm; îe) A căuta ~țe sau (mai rar) a întoarce ~țe și dulapuri A se strădui cu orice preț să găsească greșeli, defecte. 18 (Pfm; îe) A umbla cu ~țe A umbla cu șiretlicuri. 19 (Zlg; lpl) Melci mici cu dungi negre sau roșii.