chichíță f., pl. e (ngr. thikítsa, dim. d. thiki, vgr. théke, cutie, toc. V. teacă). Lădiță. Lădiță saŭ cavitatea de supt capra trăsuriĭ. Pălămidă, lăcriță, mică despărțitură a uneĭ lăzĭ, a unuĭ sertar. Fig. Subterfugiŭ, pretext, mijloc de înșelăcĭune: a căuta (a găsi) o chichiță, a umbla cu chichițe avocățeștĭ. V. chelnă.