CHIMVAL, chimvale, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Instrument muzical folosit în vechime, compus din două talere de aramă care se loveau unul de altul, producînd un sunet puternic și vibrant. 2. (Arhaizant, rar) Clopot. Larma de aramă a chimvalelor vestea răsăritul soarelui. CAMILAR, TEM. 147. Pe cînd dădea sunet greu și prelung, din cînd în cînd, chimvalul cel mare, monahii își purtau ici-colo rantiile mohorîte. SADOVEANU, F. J. 8.