CHINGĂ, chingi, s. f. 1. Fîșie de piele (sau de țesătură de cînepă) cu care se strînge șaua calului. ◊ Expr. A strînge în chingi = a închinga strîns un cal; fig. a constrînge pe cineva, a lua din scurt. A slăbi din chingi = a lăsa chinga mai puțin strînsă; fig. a lăsa pe cineva mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare de piele sau de pînză cu care se încinge mijlocul oamenilor. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, întărindu-le. – Lat. *clinga (= cingula).