Chinurile lui Tantal – Tantal, regele legendar al Lidiei, furînd nectarul și ambrozia zeilor spre a le dărui muritorilor, a fost condamnat de Zeus la o foame și o sete nesfîrșite. În infern, Tantal nu reușea să soarbă o picătură din apa ce-i trecea pe la buze, nici să guste vreun fruct din pomii ale căror ramuri se ridicau în văzduh cînd mîna lui încerca să le atingă. De accea expresia „chinurile lui Tantal” se aplică unei persoane care nu se poate bucura de bunurile sale, sau care își vede mereu spulberate dorințele tocmai în clipa cînd erau mai aproape de realizare. Engels spunea despre Marx: „A trăi – avînd în față atîtea lucrări neterminate – mistuit, ca Tantal, de dorința nestăvilită de a le termina... ar fi fost pentru el de o mie de ori mai chinuitor decît moartea” (Franz Mehring: Karl Marx – Istoria vieții sale, pag. 681). Un distih al lui Schiller: „Ani de-a rîndul, stau aplecat lîngă Hippocrene, / Chinuit de sete, dar izvorul din care vreau să sorb, se-mprăștie” – este simbolic intitulat Tantalus. MIT.