chip, chipuri s. n. 1. Față, obraz, figură; imagine, icoană. ♦ Expresie a feței; fizionomie. ♦ Înfățișarea sau aspectul unei ființe. 2. (Sens biblic) Înrudirea spirituală dintre Dumnezeu și om, omul fiind creat „după chipul” Său propriu (Fac., I, 26), iar Logosul fiind chipul perfect al Tatălui (II, Cor. 4,4). – Din magh. kép.