CINSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♦ Expr. Pe cinstea mea ! spune cineva pentru a întări o afirmație pe care a făcut-o. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ♦ Loc. adv. Cu cinste = meritînd respectul lumii, în mod onorabil. ♦ Expr. A da cinstea pe rușine = a se face de rușine. 2. Onoare, favoare. ♦ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ♦ Loc. adj. Pe cinste = foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospățare. ♦ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut sau de mîncat într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. Vorba ceea: dă-i cu cinstea, să piară rușinea (CREANGĂ). – Slav (v. sl. čĭstĭ).