CINTEZOI, cintezoi, s. m. Cintez. O să bată tica-tac... Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de granguri. COȘBUC, P. I 301. Botgroșii și scatiii, țoii, cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. – Variantă: cintizoi (PAS, Z. I 266), cintițoi (COȘBUC, P. II 36) s. m.