CIOC², ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii păsărilor; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape în cioc (1); înghițitură. (Peior.) Gură. 2. Parte ascuțită, prelungire a unor obiecte; capăt, vîrf. 3. Barbișon, țăcălie. 4. Compus: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adînc crestate și cu flori violete purpurii (Geranium pratense). – Comp. alb. çok.