cir sms [At: FILIPESCU, ap. TDRG / E: ucr чир] 1 Cocă de lipit, făcută din făină și apă Si: (pop) bruftuială, mănjală. 2 Lut folosit la lipitul pereților Si: bruftuială Cf muruială. 3 (Pex) Pastă moale, vâscoasă care seamănă cu o cocă de lipit. 4 Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată Si: terci. 5 Mâncare făcută din făină, apă fiartă și sare.

CIR sbst. Mold. Bucov. 🍽 Terciu, zeama mămăligii: mănîncă mămăligă cu mujdeiu și bea ~ (VOR.) [rut. čyr].

CIR s. n. (Regional) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a o amesteca; terci. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene și cirul s-a răci. CONTEMPORANUL, IV 392. Cînd din mămăligă se ia și cir (zeamă), atunci se pune apă mai multă și făină mai puțină. ȘEZ. V 5. ♦ Pastă moale făcută din făină de grîu, cartofi, lut etc., asemănătoare cu pasta de lipit.

CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].

CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus)

CIR ~uri n. reg. Parte lichidă din conținutul mămăligii care fierbe; mămăligă foarte moale; terci. /cf. ucr. țyr

cir m. Mold. terciu. [Cf. ciriș].

cir n. (rut. čir, id.) Nord. Tercĭ.

tercĭ n., pl. urĭ (cp. cu germ. de sus sterz, störz, tercĭ). Amestec semi lichid de făină (de popușoĭ, de grîŭ) cu apă (ferbinte saŭ rece): mămăliga, în ainte de a se întări, e tercĭ. – În nord cir. V. sos.

cir¹ (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri

cir² (terci) (reg.) s. n.

cir² (terci) (reg.) s. n.

cir¹ (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri

cir (terci) s. n.

cir (fir de păr) s. m., pl. ciri

cir s. m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat).

CIR s. v. cârcel, cocă, lipici, pap, păsat, terci.

cir s. v. CÎRCEL. COCĂ. LIPICI. PAP. PĂSAT. TERCI.

cir, s.n. (reg.) Făină fiartă (de ovăz sau de porumb); terci. – Din ucr. čyr.

cir, s.n. – (reg.; gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din ucr. čyr.

cir, s.n. – (gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din ucr. čyr.